Monthly Archives: January 2015

  • 0

First romanian Explorer Belt – Ploaia, o provocare și cea mai bună vreme

Un articol de Angelica Dimisca – mandra posesoare a centurii Explorer Belt

Azi a fost una din acele zile ploioase care m-a readus pe tărâmul Franței. Mi-a plăcut dintotdeauna să stau în ploaie, să iau toate bălțile la rând în pas ștrengăresc, să învârt umbrela între degete, dar erau zile când mă săturam de atâta umezeală. Acum însă ploaia a căpătat o altă dimensiune și o asociez cu una din cele mai grozave experiențe, Explorer Belt.

Ce înseamnă Explorer Belt pe scurt? E o experiență interculturală din cadrul cercetășiei prin care se promovează aventura și încrederea în sine, într-un context internațional. Mai exact, în vara anului trecut, două echipe și alte două grupuri de câte trei membri am călătorit timp de o săptămână prin Franța și am realizat câte un proiect prin care am încercat să cunoaștem mai bine tradițiile și obiceiurile zonei, preparatele culinare specifice, lucruri legate de societate și alte provocări zilnice. Despre întreaga experiență o să povestesc într-un alt articol.

Care e legătura dintre ploaie și călătoria noastră? Ei bine, toată aventura a început în ploaie și s-a terminat tot printre picături. Primele trei zile cât am fost în camp și am hoinărit prin munți a fost un soare puternic pe cer și ne făcusem mari speranțe că va fi așa întreaga săptămână. Deși prognoza meteo nu era de partea noastră. Venise ziua cu pricina când fiecare echipă era lăsată într-un loc diferit față de ceilalți.

Prima echipă a coborât în Yvoire, un loc cu adevărat superb unde puteai găsi repede un camping. A doua oprire a fost la Thonon, unde mica plajă și faleza de pe marginea lacului Leman ne-au făcut să ne dorim ca noi să fim aceea care coboară, dar mai aveam de așteptat. Următoarea echipă s-a oprit la Evian, unde soarele era încă pe cer și centrul orașului părea să fie într-adevăr frumos. Iar ultima echipă eram noi (eu și Andreea, un super cercetaș) cu oprirea în Saint Gingolph. Nici nu ne-am coborât bine din mașină că deja începuse să plouă.

Saint Gingolph

Am mers repede sub primul copac pe care l-am găsit ca să ne echipăm cu pelerinele de ploaie, iar apoi am luat-o la pas să găsim un loc de adăpost. Ploua încontinuu, eu deja simțeam greutatea rucsacului și părea că străzile înguste și în pantă nu duceau spre un loc de adăpostit. Am găsit totuși un pod, iar în timp ce stăteam acolo ne-a strigat o tipă să intrăm într-un muzeu până se mai oprește ploaia. Ne udaserăm deja, iar cum acolo nu aveam nicio șansă să ne uscăm, am zis hai să mergem în Elveția (St. Gingolph fiind un orășel de graniță).

În prima noapte am rămas acolo într-o minigară, deoarece trebuia să urcăm pe munte și ne-ar fi prins noaptea pe drum. Și pe timp de ploaie, cu siguranță nu ar fi fost cea mai bună idee. Ziua următoare, ghici ce? Aceeași vreme. Ne-am înarmat totuși cu multă bună dispoziție și cu dorința de a ajunge la destinația programată.

Și așa a fost fiecare zi. Nu era prea plăcut să urci sau să cobori prin noroi, iar uneori cărarea să fie un pârâiaș, nici să îți montezi cortul în ploaie și să îl cari apoi mai greu decât era deja, sau să fii ud mai mereu. Și totuși, ploaia a fost cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Ne-a îngreunat lucrurile, dar am luat-o ca pe o provocare și astfel toată experiența a căpătat o altă dimensiune. Dacă nu ar fi fost ploaia poate că traseul ar fi fost prea ușor. Poate că urcatul pe munte nu ar fi fost o depășire reală a limitelor și nu aș fi descoperit atâtea metode creative de a merge mai departe când simțeam că nu mai am nicio putere.

IMG_8436-2

Și poate că dacă nu ar fi fost ploaia, nu am fi descoperit bunătatea oamenilor care ne-au primit în casele lor cu multă căldură și fără nicio reținere. Cu siguranță, nu ne-am mai fi adunat împreună sub același acoperiș să ne jucăm jocuri prin ploaie și să îl vedem pe Cristi mimând cuvântul „exhaustiv”. Și nu știu cât de mult am fi apreciat un acoperiș, niște haine uscate și alte lucruri, care poate într-o altă vreme ne-ar fi fost la îndemână.

Astfel, cred că ploaia ne-a însoțit pe întregul traseu tocmai pentru a ne dezvolta creativitatea, pentru a întări legăturile dintre noi și pentru ca să ne amintim de Explorer Belt mult timp de acum încolo.

O experiență memorabilă din care am avut foarte multe lucruri de învățat și care m-a ajutat să îmi dezvolt anumite competențe și aptitudini. Iar ploaia a devenit unul din simbolurile acestei călătorii. Așa încât, acum îmi las de fiecare dată umbrela acasă și mă bucur de ea din plin, ca și cum aș retrăi momentele din vară.

Și încă un lucru: după ploaie ne-am primit și răsplata, un dublu curcubeu 🙂.

IMG_8145


  • Enter your password to view comments.

Protected: Resurse umane

Category : Uncategorized

This content is password protected. To view it please enter your password below:


  • 0

Apel deschis pentru formarea echipei consultative de exploratori 2015

 

 

Daca te consideri o persoana creativa si dispusa sa se implice in dezvoltarea de noi instrumente de invatare pentru tinerii de varsta ta, atunci esti persoana pe care o cautam.

Te poti inscrie aici: